Autor Subiect: Muntele de Adrian Păunescu  (Citit de 2967 ori)

Offline Administrator

  • Administrator
  • Nou venit
  • *****
  • Mesaje postate: 38
  • Apreciere: 0
  • Din EL Prin El și pentru EL
    • Vezi Profilul
    • crestin3d.ro
Muntele de Adrian Păunescu
« : Decembrie 29, 2022, 11:54:24 a.m. »
O minunata poezie de iubire venita sa descrie o poveste parca venita din alta lume dar de o profunzime si de o frumusețe de dorit. Pot fi cele mai frumoase cuvinte de dragoste rostite vreodată de cineva.  Iubirea sa măsurat întotdeauna prim măreția dăruirii fata de persoana iubita. Protagonistul nostru alege sa ofere un munte ! Dintre toate lucrurile mărețe de pe pământ il alege  pe cel mai măreț: Muntele !
Si nu este orice fel de munte, e un obiect de arta, are vechime un milion de ani si este de o frumusețe de vis: are păduri, râuri o punte, mistreți, iar conținutul sau e din uraniu de mare valoare.
Darul e atât de măreț ca nu încape in lumea ta, iar toata lumea ar dori sa îl obțină ca dar de nunta.
Mărețul dar ajunge la mireasa care poate sa facă cu el ce-o sti si ce-o vrea ascultând șoapta mirelui care spune : Prețul nu au fost banii, iar chilipirul plătit este însăși viața mea.
Ce colosal seamănă imaginea metaforica a acestui mire cu Acel Mire real, istoric, care poate sa iubească desăvârșit: Isus Hristos. 
Mireasa Lui este Biserica adică totalitatea celor care cred in El. Darul nespus de mare, atât de mare încât depășește lumea noastră, darul divin care trece de hotarele morții si se oprește in Raiul Lui Dumnezeu si anume Mântuirea noastră. Un dar care L-a costat viată, o viată dăruita nu in peșteri muribunde ci pe o cruce in umilință totala.
Finalul poeziei se potrivește ca o mănușă vremii noastre, Darul a fost dat si prețul plătit iar eu si tu vom face cu el ce vom vrea, știind ca prețul sau a costat viată unicului nostru Dumnezeu.
Nu știu daca Adrian Păunescu atunci cand a compus acesta poezie a dorit sa transmită acest mesaj prin ea, dar citind-o, ascultând-o, cântând-o, mie asta mi-a transmis.

Vouă ce va spune ?

1. Iubita mea, ti-am cumpărat un munte
Am fost la târg, dar nu l-am luat pe bani
Are păduri si râuri si o punte
In vârsta de un milion de ani

R: Din marele bazar cu amănunte
Plătind cu viața tot ce scump era
Iubita mea, ti-am cumpărat un munte
Păcat ca n-o să-ncapă-n lumea ta

2. Ti l-am adus in brațe pan' la poarta
E minunat si piatra lui e grea
Comerțul ambulant cu munți se poarta
Dar unde ai sa-l pui, iubita mea

3. Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreți ce cântă-n coruri jir
Iar in adânc sunt straturi de uraniu
Si-am dat puțin pe el, un chilipir

4. Si m-am certat cu fel de fel de lume
Caci toți voiau sa-l ia sa-l dea la nunti
I-am înjurat de fapte si de nume
Nu știu de ce toți oamenii vor munți

5. Iubita mea, găsește marea vale
In care sa-l aduc si sa-l răstorn
S-apoi la nunta regăsirii tale
Sa cant ca vânător al lui din corn

6. Iubita mea, ti-am cumpărat un munte
Sa faci cu el ce-oi știi si ce vei vrea
Eu mă retrag in peșteri muribunde
Caci am uitat sa-ti mai șoptesc ceva:
Am dat pe acest munte viată mea


Versuri: Adrian Păunescu